Formațiuni grafice pentru tranzacționarea criptomonedelor: Stăpânește elementele de bază

• Piețele financiare tranzacționează adesea în modele repetitive, care se pot folosi ca bază pentru o configurație de tranzacționare.

• Există multe tipuri de formațiuni grafice, fiecare cu propriile sale idiosincrazii, nuanțe și eficacitate declarată.

• Gradul în care orice model este util pentru un trader depinde de mai mulți factori, iar utilizarea modelelor ar trebui să fie susținută de teste retrospective vaste.

Conceptul de „avantaj” în tranzacționare se referă la identificarea și utilizarea evenimentelor nealeatorii în piețe. Unele formațiuni grafice le pot oferi traderilor o oportunitate de a genera configurații cu risc gestionat, cu intrări și invalidări clare. Identificarea unui model repetabil pe piețe este, prin urmare, extrem de valoroasă, deoarece poate fi testat retrospectiv pentru a-i determina eficacitatea ca strategie de tranzacționare.

Mulți traderi profesioniști folosesc formațiuni grafice. Poate unul dintre cele mai faimoase exemple este cel al lui Peter Brandt, care a aplicat mulți ani modele pe piețele tradiționale. Dacă funcționează pentru profesioniști pe piețele tradiționale, atunci este logic că poate funcționa și pentru alți traderi pe piețele de criptomonede.

O mantră comună în lumea tranzacționărilor este să identifici ce este evident. A vedea ce este evident te poate ajuta să evaluezi la ce se uită majoritatea traderilor și care sunt așteptările lor.

Acest lucru este important deoarece cu cât o formațiune grafică este mai evidentă, cu atât mai probabil este ca și alți traderi s-o observe și, prin urmare, impactul pe care îl poate avea este mai mare. Acest lucru este valabil când formațiunile grafice funcționează și când nu funcționează.

Când o formațiune grafică pe un interval de timp mai mare are un breakout care eșuează (cunoscut drept „fakeout”, mai multe despre acest lucru mai jos), mulți traderi vor fi blocați. Chiar dacă un trader nu tranzacționează cu modelele în sine, acestea oferă un mijloc de a genera o prejudecată privind direcția pieței și/sau de a justifica celelalte configurații de tranzacționare, ceea ce este important.

După cum s-a menționat mai sus, prețul unei criptomonede va ieși adesea dintr-o formațiune grafică doar pentru a-și schimba cursul și a accelera violent în direcția opusă (acest lucru este uneori cunoscut sub numele de „abandonare (throw-over)”). Rezultatul final al unui breakout eșuat este că mulți traderi se trezesc blocați și forțați să-și închidă poziția în pierdere, ceea ce, la rândul său, dă un impuls mai mare la inversare.

Bitcoin (BTC) a format de câteva ori un wedge în creștere bearish, doar pentru a ieși în sus (tinde să se întâmple pe piețele optimiste). Doar pentru că un model este predominant bearish, nu înseamnă că se va rezolva într-o manieră bearish – și viceversa.

Niciun model și nicio strategie de tranzacționare nu funcționează în 100% din timp, iar pierderile sunt inevitabile. Ce e critic este că pierderile tale medii sunt semnificativ mai mici decât câștigurile tale medii. Obiectivul unui trader în ceea ce privește capitalul este dublu:

1. Crește-ți capitalul – fii agresiv când o cere piața.

2. Protejează-ți capitalul – fii defensiv când nu este mai nimic de făcut.

Poate fi tentant să vezi un model și să decizi că vei risca tot capitalul tău pe această configurație anume fără a lua în considerare posibilele pierderi. Este o greșeală pe care o fac mulți traderi noi. Fiecare încercare de a tranzacționa cu un model ar includă gestionarea riscului, adică să nu riști o sumă care ți-ar pune în pericol întregul sold de tranzacționare sau capacitatea de a-ți reveni dacă tranzacția eșuează. Unii traderi susțin că nu ar trebui riscat mai mult de 1% din întregul capital la nicio tranzacție dată, iar acest lucru se poate realiza cu ușurință astfel:

1. Asigurându-te întotdeauna că folosești un ordin de stopare a pierderii

2. Adaptându-ți dimensiunea poziției în funcție de riscul predeterminat.

„Planifică tranzacția, apoi tranzacționează planul” este ceva ce ai putea auzi de la diverși traderi din sfera criptomonedelor. Pe scurt, un trader fără un plan bine gândit poate găsi că e dificil să aibă succes.

Un plan de tranzacționare implică adesea un ghid detaliat pas cu pas cu reguli definite despre cum ar trebui tranzacționată fiecare configurație.

Aceste reguli ar trebui să fie clare, obiective și ușor de executat. De exemplu, să presupunem că vrei să tranzacționezi pe un breakdown al unui triunghi descendent. În această situație, ar trebui să știi:

1. Ce anume, ca acțiune a prețului, ar constitui o confirmare că prețul se află într-adevăr în breakdown

2. Unde greșești în tranzacție – invalidarea și ce confirmă că greșești. De exemplu, ai putea să plasezi un stop la un punct predeterminat înapoi în interiorul modelului sau să folosești același nivel, dar să stipulezi că prețurile trebuie să se închidă deasupra acestui nivel pentru a constitui o invalidare.

3. Unde vei închide pe profit la tranzacție dacă merge în favoarea ta.

4. Mărimea poziției trebuie să fie în conformitate cu regulile tale de gestionare a riscurilor pentru a minimiza impactul pierderilor inevitabile.

Este o listă destul de simplificată, dar subliniază cât de detaliat trebuie să fie un plan de tranzacționare.

Este important de reținut că planurile de tranzacționare cercetează deseori în profunzime alte aspecte ale tranzacționării de succes, dar aici ne concentrăm mai precis pe strategie.

Prin încorporarea altor factori – cum ar fi indicatorii – în analiza tehnică a formațiunilor grafice, poți găsi asemănări între tranzacțiile care funcționează și cele care nu. Când testezi retrospectiv tranzacționarea cu anumite modele, caută evenimente care apar alături de modelele care fac configurațiile să aibă mai mult succes.

De exemplu, poți observa că la tranzacționarea cu wedge-uri în scădere, dacă este prezentă o divergență RSI bullish înainte de breakout, tranzacția are o rată de succes mult mai mare. Este doar unul dintre numeroasele elemente posibile pe care le-ai putea folosi pentru a-ți îmbunătăți abordarea generală.

De asemenea, ia în considerare volumul, care este uneori folosit ca mijloc de confirmare a unui model. De exemplu, dacă volumul crește pe mișcările în jos ale unui model de inversare tip cap și umeri, acest lucru poate să dea greutate validității modelului și să sugereze o șansă mai mare de breakout în direcția dorită.

În linii mari, există două tipuri de formațiuni grafice:

• Modele de continuare: se formează ca parte a unei pauze în tendința dominantă.

• Modele de inversare: semnalează o întoarcere în tendința actuală.

În continuare, iată câteva modele găsite deseori pe piețele de criptomonede. După cum s-a menționat mai sus, nu toate modelele se rezolvă așa cum se așteaptă.

Steagurile pot fi bullish sau bearish și se formează în cadrul unei pauze scurte dintr-o tendință puternică. Un steag optimist se identifică după o tendință descendentă temporară într-un interval de timp mai mic decât tendința dominantă pe intervale de timp mai mari. Se numesc „steaguri” deoarece, dacă trasezi două linii de tendință – una în partea de sus și alta în partea de jos a marginilor mișcării –, acțiunea prețului și liniile combinate dau impresia unui steag îndreptat în jos.

Fanionul se formează pe măsură ce piața decide în ce direcție va merge în continuare. Într-un fanion bullish, după o mișcare în sus, prețul se învârte într-o mișcare strânsă în jos. Această serie de acțiune a prețului este identificată drept fanion trasând două linii de tendință diagonale de o parte și de alta a consolidării. Volumul se diminuează adesea în timpul unui fanion, pe măsură ce traderii așteaptă să sară pe breakout pe măsură ce se desfășoară. La fel ca steagurile, fanioanele pot fi bullish sau bearish, formându-se după mișcări în oricare direcție.

Triunghiul simetric este asemănător cu fanionul, cu excepția faptului că tinde să fie o consolidare mai volatilă și, prin urmare, seamănă mai mult cu un triunghi decât cu un fanion. În cazul bearish, după o tendință descendentă stabilită, prețul încetinește până la un echilibru, fără ca cumpărătorii sau vânzătorii să se poată impune unii în fața altora. Când vânzătorii își restabilesc în cele din urmă dominația, piața iese din triunghi și continuă în jos. Triunghiurile simetrice pot ieși în orice direcție, totuși.

Această formă, cunoscută și drept „megafon”, este efectiv inversul unui triunghi simetric, cu un echilibru care se extinde în loc să se contracte.

Triunghiurile descendente se formează adesea după o mișcare în jos și sunt compuse dintr-un nivel clar de suport (latura inferioară și dreaptă a triunghiului) și o serie de maxime inferioare deasupra (care, trasând o linie de tendință descendentă, completează triunghiul descendent).

Acestui model i s-a mai spus și „mișcarea mingii săltărețe”, deoarece seamănă cu modul în care o minge sare tot mai jos pe măsură ce gravitația își face efectul. În cele mai simple termeni, arată cum cererea pentru un activ la un anumit nivel de suport scade în timp, înainte de a se prăbuși în cele din urmă. Inversul unui triunghi descendent este un triunghi ascendent.

O maximă sau o minimă dublă înseamnă pur și simplu o încercare eșuată de continuare a tendinței și este în general ușor de identificat. Pentru o minimă dublă, prețul stabilește un nivel minim de suport, apoi revine la același nivel minim în scurt timp, eșuând a doua oară să treacă de același nivel de preț înainte de a se mișca mai sus.

Maximele duble marchează așadar de obicei inversări, pe măsură ce cumpărătorii rămân fără putere de cumpărare, iar prețul se răstoarnă, rupând structura pieței în jos. O maximă triplă include pur și simplu încă o încercare eșuată de a rupe rezistența.

Wedge-urile pot și adesea chiar semnalează inversări ale unei tendințe. Factorul principal este modul în care prețul intră în wedge când este format. Dacă prețul este în scădere înainte de a forma un wedge, dar iese în sus, acest lucru ar fi considerat un wedge descendent bullish. La fel ca wedge-urile obișnuite, și wedge-urile extinse sunt folosite pentru a marca sfârșitul unei tendințe.

Această formă clasică marchează sfârșitul unei tendințe cu un eșec de a forma o maximă mai mare. Rezultatul este un model cu un umăr stâng (o maximă), urmat de cap (o maximă mai mare), apoi în sfârșit umărul drept (o maximă mai mică). O rupere a liniei gâtului – nivelul principal de suport de sub cap și umeri – poate fi folosită ca declanșator pentru a intra într-o tranzacție. Capul și umerii inversați pot marca sfârșitul unei tendințe descrescătoare.

În continuare, iată o listă de modele care apar mult mai rar:

Acest model de inversare este în general bine cunoscut, dar exemplele clare sunt rare. În cazul bullish, prețul formează un fund rotunjit ca o cupă înainte de a accelera către un nivel anterior de rezistență. Aici, piața imprimă apoi un steag optimist (marcând mânerul; o retragere scurtă și anemică) înainte de a relua tendința și de a continua să crească. Rezultatul final este un model care seamănă în mare cu o cupă cu mâner.

Poate cel mai detaliat exemplu de formațiune grafică este cel al acumulării și distribuției, al lui Richard Wycoff. Versiunea bullish, sau acumularea, marchează fundul unei tendințe descendente și o inversare în sus (activul este acumulat înainte ca cererea să depășească în cele din urmă oferta).

Fiecare model are mai multe faze și caracteristici, ceea ce înseamnă că identificarea poate să nu fie simplă. Pe scurt, însă, modelul de acumulare este o gamă care se formează după o tendință descendentă, dar nu reușește să facă un breakdown.

După o ultimă atingere a minimei intervalului (cunoscută drept „arc”), prețul se mișcă agresiv în sus și către maxima din gamă, înainte de a ieși și mai sus.

Acest model de inversare foarte rar poate fi greu de observat, dar seamănă vag cu un model comprimat de cap și umeri, cu un umăr suplimentar. Dacă ne uităm la vârful unui romb, ceea ce permite unui trader să deseneze un romb în jurul său este o maximă mai mare (ca parte a unei tendințe ascendente stabilite) urmată imediat de o ruptură a structurii pentru a forma o minimă.

Iată ce creează vârful și fundul ascuțit al rombului. După această nouă minimă, prețul se consolidează, creând partea din dreapta a rombului, înainte de a se descompune, completând modelul.

Este important de reținut că modul în care sunt desenate modelele va varia de la un trader la altul. Identificarea formațiunilor grafice este subiectivă, dar iată câteva îndrumări de bază care ar putea fi utile:

1. Fii consecvent: Unii traderi folosesc fitilurile pentru a marca marginile, în timp ce alții folosesc corpurile lumânărilor. Indiferent ce decizi să faci, fii consecvent.

2. Modelele sunt imperfecte: în ciuda a ceea ce vezi în cele mai multe ghiduri vizuale, analiza tehnică este adesea o știință inexactă, iar modelele nu se imprimă întotdeauna perfect. Uneori, s-ar putea să ai lumânări care deviază ușor în afara modelului identificat, și poate fi în regulă. Liniile pe care le folosești pentru a desena modelele ar trebui considerate o „linie pentru cea mai bună potrivire.” Acțiunea prețului este adesea haotică.

3. Fii conștient când trebuie abandonat un model: Dacă după ce ai desenat un model observi că prețul nu se comportă cum te așteptai, atunci poate că interpretarea ta este greșită sau piața pur și simplu nu este interesată să respecte modelul. Așa cum a scris odată autorul și psihologul specialist în tranzacționare Mark Douglas, „Se poate întâmpla orice.”

Există relativ puține date empirice riguroase publicate despre eficacitatea formațiunilor grafice (în special în ceea ce privește piețele de criptomonede), dar ce există sugerează puternic că ele pot juca rolul de temelie pentru o strategie de succes.

• La o încercare de a determina rata de succes a formațiunilor grafice, s-a constatat că mai multe modele „...nu au avantaj statistic” și s-a afirmat că nu ar trebui folosite în izolare. În combinație cu suportul și rezistența, studiul a arătat că modelele erau mult mai fiabile. Reține că acest studiu nu a fost publicat într-o revistă verificată de colegi.

• În Enciclopedia formațiunilor grafice a lui Thomas Bulkowski, autorul a efectuat un studiu la scară largă folosind aproape treizeci de ani de date despre prețurile pieței de acțiuni. Bulkowski a demonstrat clar că:

  • Modelele se desfășoară fiabil, cu semnificație statistică.

  • Fiabilitatea fiecărui model variază extrem de mult.

• Un studiu a arătat că șapte formațiuni grafice identificabile frecvent au avut succes în mai mult de 50% din cazuri din numeroase teste.

Folosind platforma Kraken Pro, vezi dacă poți găsi următoarele exemple din lumea reală de formațiuni grafice care s-au format anterior în graficele de prețuri ale criptomonedelor:

• ETHBTC: Cap și umeri inversat, vizibil pe intervalul lunar din 2021.

  • Indiciu: Linia gâtului este în jur de 0,04000.

• BTCUSD: Triunghi descendent, vizibil pe intervalul săptămânal din 2018.

  • Indiciu: Prețul a scăzut sub nivelul de suport de bază de 6000 $.

Pe scurt, formațiunile grafice le oferă traderilor și investitorilor baza pentru o abordare de succes pe piețele de criptomonede, iar acest lucru este susținut de cercetări care arată că pot avea valoare predictivă.

Prin testarea retrospectivă extinsă a factorilor care influențează rata de succes a formațiunilor grafice, utilitatea lor generală poate fi îmbunătățită.

Acum că înțelegi formațiunile grafice obișnuite care pot apărea pe graficul de preț al unei criptomonede, de ce să nu-ți faci un cont gratuit Kraken Pro astăzi și să vezi dacă poți identifica aceste forme?