Scurtă introducere în analiza tehnică

Analiza tehnică (TA) este practica de evaluare a datelor financiare și a tendințelor anterioare în încercarea de a prezice mișcări de preț viitoare.

Principala presupunere a analizei tehnice este că tendințele de piață — inclusiv nivelurile și mișcările prețurilor, precum și volumul de tranzacționare și avântul — tind să se repete în timp. Din această cauză, diferite evenimente de piață pot crea semnale de tranzacționare care indică diferite oportunități de cumpărare și vânzare.

Pentru a identifica semnalele de tranzacționare, analiștii tehnici folosesc grafice tip lumânare, indicatori financiari și alte instrumente de tranzacționare tehnice, pentru a identifica diferitele modele și tendințe care pot sugera schimbări viitoare de preț.

Deși analiza tehnică este utilizată pe scară largă de traderi și investitori profesioniști, nu este lipsită de limitări. Criticii susțin că se bazează prea mult pe datele istorice și este posibil să nu ia în considerare factorii fundamentali care pot afecta mișcările pieței. Unii dintre acești factori includ variabile precum tendințe macro-economice, evenimente geopolitice, reglementări și tendințe din industrie.

Prin urmare, atunci când dezvolți o strategie de tranzacționare folosind analiza tehnică, este important să ai în vedere celebra frază financiară „performanța anterioară nu garantează rezultate viitoare”.

Deși unele elemente ale analizei tehnice au rădăcini de sute de ani, Charles Dow este considerat pe scară largă ca pionierul analizei tehnice la începutul secolului XX. Ca fondator al Dow Jones & Company, el a creat Indicele industrial Dow Jones în 1896, care a fost primul indice de acest tip care a urmărit performanța bursei de valori din SUA. Pe măsură ce piețele s-au maturizat și au fost dezvoltate metode de analiză mai sofisticate, a apărut domeniul analizei tehnice.

Ani mai târziu, computerele au făcut ca diversele instrumente și tehnici utilizate pentru a analiza piețele să fie mai accesibile pentru o gamă mai largă de traderi și investitori.

De la piețele tradiționale, cum ar fi mărfurile și obligațiunile, până la industriile emergente, cum ar fi criptomoneda, traderii folosesc analiza tehnică pentru a identifica oportunități de tranzacționare și a lua decizii de tranzacționare informate.

Nivelurile de suport și rezistență sunt două concepte importante în analiza tehnică:

• Suportul este un nivel sub care prețurile nu scad. Nivelurile de suport acționează ca un „prag minim” de preț sau cel mai scăzut nivel de preț atins constant în timpul unei perioade de tranzacționare sau unui ciclu de piață dat. În ciuda faptului că prețurile ating un nivel de suport de mai multe ori, acesta acționează ca un loc în care cumpărătorii sunt mai numeroși decât vânzătorii.
• Rezistență este un nivel pe care prețurile nu îl depășesc. Nivelurile de rezistență acționează ca un „prag maxim” de preț sau cel mai înalt nivel de preț atins constant în timpul unei perioade de tranzacționare sau unui ciclu de piață. În ciuda faptului că prețurile ating un nivel de rezistență de mai multe ori, acesta reprezintă un loc în care vânzătorii sunt mai numeroși decât cumpărătorii.

În analiza tehnică, cu cât prețul unui activ „testează” un nivel de suport sau rezistență de mai multe ori, cu atât acel nivel este considerat mai puternic. Cu alte cuvinte, cu cât un preț atinge, dar nu depășește linia, cu atât este mai probabil ca această linie să rămână un minim sau maxim de preț pe termen scurt.

Când vizualizați un grafic tip lumânare, este posibil să observați că prețul unui activ „sare” între nivelurile de suport și rezistență. Mulți traderi consideră că pot valorifica schimbările de preț între nivelurile de suport și rezistență prin strategii precum tranzacționarea pe interval. Tehnicile de tranzacționare pe interval se concentrează în principal pe cumpărarea activului pe măsură ce prețul se apropie de nivelurile inferioare de suport și vânzarea activului pe măsură ce se apropie de nivelurile superioare de rezistență.

Odată ce un anumit nivel este depășit, acesta poate servi ca nivel opus în noul interval de tranzacționare. De exemplu, dacă prețul unui activ crește, prețul care a fost anterior nivelul superior de rezistență poate servi ca noul nivel inferior de suport al noului interval de tranzacționare.

Deși nivelurile de suport și rezistență sunt indicatori folosiți frecvent, nu este garantat pentru niciunul dintre aceste niveluri că va rezista. Ca în cazul oricăror informații obținute din analiza tehnică, este înțelept să corelezi constatările cu alte surse de date și să gestionezi riscul în consecință.

Așa cum a spus Mark Twain în celebrul său citat: „istoria nu se repetă, dar adesea rimează.” Având în vedere acest lucru, traderii folosesc adesea tehnici de analiză tehnică pentru a observa trecutul în încercarea de a prezice viitorul. 

Analiza tehnică este folosită în principal pentru:

• Identificarea tendințelor actuale și a percepției asupra pieței: Analiza tehnică poate ajuta traderii să identifice tendințele și percepția asupra pieței pentru a lua decizii de tranzacționare informate. Prin analizarea graficelor de preț și a indicatorilor tehnici, traderii pot obține informații despre direcția pieței și pot plasa tranzacții în consecință.
• Oferiți date obiective: Analiza tehnică se bazează pe date obiective, cum ar fi datele de preț și volum, care pot fi mai fiabile decât opiniile subiective sau emoțiile atunci când se iau decizii de tranzacționare. Acest lucru îi ajută pe traderi să evite luarea deciziilor în mod emoțional sau impulsiv.
• Dezvoltă o abordare sistematică: Analiza tehnică oferă o modalitate sistematică de a analiza o piață. Urmând un set de reguli și criterii, traderii pot dezvolta o strategie de investiții care este consecventă și repetabilă.
• Formulează tranzacții pe termen scurt: Pentru că poate ajuta traderii să identifice tendințele și mișcările pieței pe termen scurt, analiza tehnică este adesea folosită pentru tranzacționarea pe termen scurt. Acest lucru poate fi util pentru traderii care caută să obțină profituri rapide din mișcările de preț pe termen scurt.
• Informează despre alte tipuri de analiză: Analiza tehnică poate fi combinată cu alte tipuri de analiză, cum ar fi analiza fundamentală, în timp ce se dezvoltă o viziune mai cuprinzătoare asupra pieței. Prin combinarea diferitelor tipuri de analiză, traderii pot lua decizii de tranzacționare mai informate și cuprinzătoare.

Există numeroase instrumente diferite utilizate în analiza tehnică. Fiecare dintre acești indicatori tehnici oferă o perspectivă unică asupra mișcărilor de preț din trecut, având în același timp propriile sale puncte forte și puncte slabe în prezicerea tendințelor viitoare.

Unele dintre cele mai utilizate instrumente de analiză tehnică sunt:

Graficele oferă o reprezentare vizuală a datelor de preț și volum de tranzacționare în timp. Graficele permit analiștilor tehnici să identifice tendințe, modele de tranzacționare și niveluri de suport/rezistență. Analiștii tehnici folosesc mai multe tipuri diferite de grafice, inclusiv grafice simple cu bare și grafice liniare care prezintă nivelurile de preț în timp. Cu toate acestea, cei mai mulți traderi tehnici folosesc grafice tip lumânare mai sofisticate, care ajută la vizualizarea unei cantități mari de informații relevante pentru tranzacționare.

Graficele tip lumânare permit traderilor să urmărească schimbările de preț pe o anumită perioadă de timp. În cadrul graficelor tip lumânare, analiștii tehnici caută o varietate de modele grafice care pot indica diferite tendințe viitoare. Vizualizarea diferitelor prețuri și a schimbărilor de volum de tranzacționare ajută analiștii tehnici să urmărească mișcările de preț și să identifice posibile inversări de tendință. Modelele tip lumânare sunt adesea folosite pentru a identifica diferite mișcări de preț optimiste sau pesimiste, bazându-se pe forma și poziția lumânărilor individuale pe un grafic.

Mediile mobile simple (SMA) sunt folosite pentru a atenua fluctuațiile pe termen scurt din datele de preț pentru a ajuta la identificarea tendințelor pe termen lung. Mediile mobile simple sunt calculate prin adunarea prețurilor de închidere ale unui activ pe o perioadă specificată de timp și apoi prin împărțirea sumei la numărul de perioade. Mediile mobile simple pot fi calculate folosind diferite intervale de timp, de la pe termen scurt (cum ar fi 10 sau 20 de zile) la perioade mai lungi (cum ar fi 50 sau 200 de zile). Mediile mobile simple sunt utilizate frecvent pentru a evalua nivelurile de suport și rezistență în timp ce se caută oportunități potențiale de cumpărare și vânzare.

Oscilatoarele sunt indicatori care măsoară schimbarea potențială de tendință și avântul mișcărilor de preț. Oscilatoarele folosesc calcule matematice pentru a măsura avântul sau puterea mișcării de preț a unui activ pe o perioadă dată de timp. Ele pot ajuta la identificarea condițiilor de supracumpărare și supravânzare, care pot semnala inversări potențiale în prețul de piață, precum și oportunități de tranzacționare.

RSI este un oscilator popular care măsoară puterea acțiunii de preț a unui activ comparând magnitudinea câștigurilor sale cu pierderile sale pe o anumită perioadă de timp. Indicele de forță relativă este calculat folosind formula 

RSI = 100 - [100 / (1 + RS)]

unde RS = Câștig mediu / Pierdere medie pe o anumită perioadă de timp (cum ar fi 14 zile). Un indicator RSI de peste 70 înseamnă condiții de supracumpărare, în timp ce un indicator sub 30 înseamnă condiții de supravânzare. Valorile între 30 și 70 sunt considerate în zona neutră și indică faptul că activul nu este nici supracumpărat, nici supravândut.

MACD este un alt instrument folosit pentru a identifica schimbările de avânt, direcția tendinței și oportunitățile potențiale de cumpărare sau vânzare. Indicatorul MACD constă dintr-o linie MACD și o linie de semnal. Când linia de tendință MACD trece deasupra liniei de semnal, se consideră că este un semnal pozitiv și poate indica o oportunitate potențială de cumpărare. În schimb, când linia MACD trece sub linia de semnal, se consideră că este un semnal negativ și poate indica o oportunitate potențială de vânzare.

Benzile Bollinger sunt folosite pentru a măsura volatilitatea prețului unui activ și a identifica potențiale spargeri de nivel de preț. Benzile Bollinger constau din trei linii — o singură linie de medie mobilă simplă (SMA) și două linii de abatere standard plasate peste și sub medie. În timp ce linia de tendință SMA reprezintă prețul mediu al unui activ pe o anumită perioadă de timp, benzile superioare și inferioare reprezintă niveluri la care prețul este considerat supracumpărat sau supravândut.

Retragerile Fibonacci sunt folosite pentru a identifica niveluri potențiale de suport și rezistență bazate pe secvența Fibonacci — o serie de numere în care fiecare număr este suma celor două numere anterioare (0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21 etc.). Nivelurile de retragere Fibonacci sunt calculate prin luarea punctelor maxime și minime ale mișcării prețului unui activ pe o anumită perioadă de timp și apoi prin împărțirea distanței verticale dintre aceste puncte într-o serie de niveluri orizontale bazate pe rapoartele Fibonacci de 23,6%, 38,2%, 50%, 61,8% și 100%.

Ești pregătit(ă) să faci următorul pas și să îți pui cunoștințele de analiză tehnică în aplicare? Kraken Pro dispune de caracteristicile de care ai nevoie pentru a începe astăzi!