Ce sunt instrumentele derivate pe criptomonede?

Instrumentele derivate reprezintă contracte financiare între două părți: un cumpărător și un vânzător.

În funcție de tipul de instrument derivat, aceste contracte pot obliga un cumpărător să achiziționeze un activ și un vânzător să vândă un activ. De asemenea, ele pot necesita ca o tranzacție anume să aibă loc la o dată prestabilită, la un preț prestabilit.

Deși fiecare tip de contract de instrumente derivate este diferit, majoritatea constau din următoarele componente:

Activul subiacent este activul pe care se bazează contractul de instrumente derivate. Pentru instrumentele criptoderivate, activele subiacente pot include diferite criptomonede, cum ar fi Ethereum (ETH), Litecoin (LTC), Solana (SOL) și altele. 

Prețul contractului de instrument derivat crește și scade în tandem cu prețul de piață al activului subiacent.

Cantitatea se referă la suma în activul subiacent tranzacționată conform termenilor contractului de instrumente derivate. Un singur contract de instrument derivat ar putea consta din câteva sute de unități de criptomonedă dată, cum ar fi Tezos (XTZ), Cardano (ADA) sau Avalanche (AVAX).

Data de decontare este data prestabilită la care ambele părți trebuie să exercite contractul.

După ce data de decontare a trecut, condițiile contractului pot fi plătite în activul subiacent sau în valoarea echivalentă în fiat. Cu toate acestea, merită menționat că unele produse derivate permit ca această dată, cunoscută sub numele de data livrării, să aibă loc după data de decontare.

Pentru alte tipuri de contracte de instrumente derivate, investitorii își pot închide pozițiile în orice moment înainte de data de decontare. În unele cazuri, cum ar fi contractele swap perpetue, investitorii pot menține pozițiile deschise pe termen nelimitat.

Instrumentele derivate livrate fizic înseamnă că activul subiacent real este schimbat între părți odată ce contractul este executat. Prin urmare, un vânzător ar trebui să cumpere sau să dețină activul subiacent înainte de a se angaja în contract pentru a-l vinde cumpărătorului contractului odată ce se ajunge la data de decontare. La decontare, cumpărătorul ar primi Bitcoin (BTC), nu echivalentul în fiat.

În cazul instrumentelor derivate decontate în bani, însă, contractele sunt soluționate folosind criptomonede stabile precum Tether (USDT) sau fiat. Această soluționare înseamnă că activul subiacent în sine nu este tranzacționat între cumpărători și vânzători, ci doar echivalentul în bani.

De exemplu, dacă două părți tranzacționează un instrument criptoderivat decontat în bani pe un Bitcoin, la executarea contractului este tranzacționată valoarea în fiat a unui Bitcoin, în loc de Bitcoin în sine.

Decontarea în bani este cea mai utilizată metodă pentru soluționarea contractelor de instrumente criptoderivate.

În ciuda complexității lor, contractele futures oferă o varietate de beneficii față de piața spot, de care unii traderi ar putea avea nevoie, în funcție de expertiza lor pe piețe, strategiile de tranzacționare și apetitul pentru risc. 

• Speculare: Contractele futures le permit traderilor să speculeze cu privire la prețurile viitoare ale anumitor criptoactive și să profite de schimbările de preț în orice direcție. Deschiderea unei poziții scurte pe un contract futures reprezintă una dintre cele mai ușoare metode de a profita când prețul criptoactivului său subiacent scade.  
• Fără deținere a activului: Contractele futures sunt contracte financiare care asigură expunere la prețurile criptoactivelor fără a fi necesară deținerea criptoactivelor în sine. Traderii pot cumpăra un contract și obține profit din acesta fără a fi deținut, tranzacționat sau ținut vreodată în custodie criptomoneda subiacentă.  
• Comisioane: Comisioanele pentru tranzacționarea cu contracte futures sunt, în general, mult mai mici decât comisioanele pentru tranzacționarea spot. Kraken Derivatives oferă una dintre cele mai competitive structuri de comisioane de pe piața tranzacționării cu contracte futures, comisioanele pornind de la doar 0,01%. 
• Levier: Contractele futures permit traderilor să folosească efectul de levier. Acest lucru este integrat în contract și permite tranzacționarea mai eficientă din punct de vedere al capitalului, asigurând în același timp că soldul contului nu devine negativ. Pozițiile cu efect de levier pot fi lichidate; consultă întrebările frecvente despre lichidare aici.
• Hedging: Dacă deții un criptoactiv, poți adopta o poziție scurtă pe un contract futures, care îți reduce expunerea („hedging”) la prețurile în scădere. Aceasta poate fi o strategie eficientă pentru a proteja un criptoactiv împotriva mișcărilor descendente de preț fără a fi necesar să vinzi activul în sine. Poți afla mai multe despre diferitele strategii de hedging din articolul nostru Ce este hedging?
• Oportunități de arbitraj: Contractele futures îți permit să profiți de ineficiența pieței de criptomonede. Pot exista situații în care îți poți asigura profituri prin adoptarea unei poziții scurte pe un contract futures în paralel cu o poziție lungă pe criptoactivul subiacent pe piața spot.

Mulți consideră că abilitatea de custodie proprie și de a deține cu adevărat diferite tipuri de criptomonede este o propunere-cheie de valoare. Poate te întrebi de ce ar dori cineva o expunere indirectă la criptomonede.

Există mai multe avantaje și capacități unice pe care produsele derivate le oferă în comparație cu cumpărarea și deținerea criptomonedelor (cunoscută sub numele de tranzacționare spot). Unele dintre aceste beneficii includ:

• Creșterea lichidității: Piețele de instrumente derivate atrag adesea un număr mai mare de traderi speculanți care au o toleranță mai mare la risc. Acest nivel de participare crescută din partea traderilor de risc ridicat generează niveluri mai mari de activitate de tranzacționare.
• Beneficiază de scăderea prețului: Instrumentele criptoderivate oferă oportunitatea de a profita de mișcările viitoare ale prețului unui activ. Datorită acestui lucru, traderii pot deschide poziții scurte care le permit să profite dacă prețul activului scade.
• Hedging împotriva riscurilor: Instrumentele derivate permit traderilor să se protejeze împotriva pierderilor potențiale din pozițiile lor, prin plasarea de tranzacționări opuse separate.
• Diversificare: Instrumentele derivate permit traderilor să alcătuiască diferite tipuri de strategii de tranzacționare care nu sunt posibile la tranzacționarea spot obișnuită.
• Tranzacționare cu efect de levier: Traderii care folosesc produse derivate pot crește dimensiunea de tranzacționare prin împrumutarea de fonduri de la o terță parte. Acest proces este cunoscut sub numele de efect de levier sau tranzacționare pe marjă și poate ajuta la amplificarea profiturilor din tranzacțiile câștigătoare sau la agravarea pierderilor.

Criptoderivatele futures sunt contracte derivate care permit investitorilor să parieze pe prețul viitor al unei criptomonede.

Cumpărătorul și vânzătorul convin mai întâi asupra unui preț și a unei date la care să deconteze o tranzacționare. Traderii de contracte futures pot adopta fie o poziție lungă, fie o poziție scurtă pe activul subiacent al contractului. Pozițiile lungi permit traderilor să beneficieze dacă prețul activului crește peste prețul contractului futures convenit anterior, în timp ce pozițiile scurte permit traderilor să beneficieze dacă prețul activului scade sub prețul de decontare al contractului futures.

Înainte ca un contract futures să expire, atât traderii cu poziții lungi, cât și cei cu poziții scurte pot alege să-și închidă poziția. Pentru traderii cu poziții lungi, aceasta înseamnă vânzarea contractului futures către altcineva. Pentru traderii cu poziții scurte, înseamnă cumpărarea înapoi a activului subiacent.

Investitorii tranzacționează contracte futures pe burse de contracte futures dedicate, care diferă de bursele spot standard.

Este important să înțelegi că aceste contracte futures sunt produse cu sumă nulă, ceea ce înseamnă că fiecare contract futures va avea un pierzător și un câștigător. Diferența rezultată între prețul convenit al contractului și prețul de piață al activului subiacent la momentul expirării reprezintă profitul sau pierderea câștigătorului și pierzătorului, respectiv.

Avantaje și dezavantaje ale contractelor futures

Avantaje:

• Contractele futures permit investitorilor să se protejeze împotriva riscurilor prin blocarea unui preț viitor pentru un anumit activ.
• Contractele futures speculează cu privire la direcția viitoare a unui anumit activ, permițând investitorilor să profite de mișcările de preț.
• Contractele futures ajută la diversificarea unui portofoliu, deoarece nu sunt corelate cu bursa de valori.

Dezavantaje:

• Contractele futures financiare sunt instrumente cu efect de levier extrem, ceea ce înseamnă că investitorii pot pierde mai mulți bani decât au investit.
• Sunt instrumente complexe și necesită un grad ridicat de cunoștințe și experiență pentru a tranzacționa cu succes.
• Contractele futures financiare sunt supuse volatilității pieței, ceea ce înseamnă că prețurile pot fluctua rapid și neașteptat.

Contractele de opțiuni oferă cumpărătorilor dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau vinde un activ la un preț specificat.

În funcție de stilul opțiunii, cumpărătorii pot exercita acest tip de contract în orice moment înainte de expirare sau doar la momentul expirării. Acestea sunt cunoscute sub numele de opțiuni de stil american și european, respectiv.

Contractele de opțiuni diferă de contractele futures deoarece nu există nicio obligație pentru un cumpărător de a cumpăra sau pentru un vânzător de a vinde în cazul în care contractul de opțiune devine neprofitabil.

În cazul opțiunilor, dreptul de a cumpăra este cunoscut sub numele de opțiune call, în timp ce dreptul de a vinde se numește opțiune put.

Un contract de opțiune constă din mai multe componente:

• Preț strike: Prețul la care cumpărătorul poate exercita contractul.
• Data de încetare: Momentul la care opțiunea de a exercita contractul se încheie.
• Primă: Suma pe care investitorul trebuie să o plătească pentru oportunitatea de a exercita contractul.

Deoarece cumpărătorii de opțiuni pot alege să nu exercite termenii contractului dacă devine neprofitabil, aceștia plătesc un comision vânzătorului de opțiuni sub formă de primă.

Prima servește drept compensație în cazul în care cumpărătorul decide să lase opțiunea să expire fără a o exercita.

Opțiunile și primele sunt importante. Dacă nu ar exista nicio primă de plătit, oricine s-ar putea angaja în aceste tipuri de contracte fără a furniza capital inițial. În plus, nu ar exista niciun stimulent financiar pentru ca vânzătorii de opțiuni să creeze contractele.

Avantajele și dezavantajele opțiunilor

Avantaje:

• Flexibilitate: Opțiunile oferă investitorilor flexibilitatea de a alege dintr-o varietate de strategii pentru a-și atinge obiectivele de investiții. Opțiunile pot proteja împotriva volatilității pieței sau specula mișcările de preț.
• Creșterea eficienței capitalului: Opțiunile permit investitorilor să își valorifice capitalul prin controlarea unei poziții mai mari cu o sumă mai mică de capital. Primele unor opțiuni în valoare de 1.000 USD pot oferi expunere la sume mult mai mari dintr-un activ subiacent, comparativ cu achiziționarea directă a unei valori de 1.000 USD în activul respectiv.
• Cost redus: Primele opțiunilor sunt de obicei mult mai ieftin de cumpărat decât alte instrumente derivate, cum ar fi contractele futures. De exemplu, un singur contract futures Bitcoin CME valorează 5 BTC (aproximativ 150.000 USD la momentul publicării).

Dezavantaje:

• Risc: În funcție de efectul de levier, contractele de opțiuni pot depăși fondurile mai repede decât atunci când deții pur și simplu activul subiacent.
• Complexitate: Opțiunile pot fi complexe și greu de înțeles. Investitorii ar trebui să fie siguri că înțeleg riscurile și recompensele asociate fiecărei opțiuni înainte de a investi.
• Sensibilitate cronologică: Opțiunile au o dată de expirare, ceea ce înseamnă că investitorii trebuie să fie conștienți de momentul în care opțiunile lor vor expira.

Contractele futures perpetue, numite și derivate sau contracte swap perpetue, sunt asemănătoare cu contractele futures obișnuite. Acestea permit oamenilor să parieze pe prețul viitor al unui activ.

Ca și contractele futures, contractele perpetue urmează valoarea unui activ subiacent, cum ar fi o criptomonedă, și reprezintă tranzacționări cu sumă nulă.

Principala diferență între contractele futures perpetue și cele tradiționale este că acelea perpetue nu au date de expirare prestabilite. Traderii pot menține contractele lor perpetue deschise cât timp doresc.

O altă diferență cheie este modul în care contractele futures perpetue urmăresc prețul de piață al activelor subiacente respective.

Instrumentele derivate perpetue folosesc un mecanism de rată de finanțare pentru a menține valoarea contractului aliniată cu valoarea activului subiacent. Acest sistem obligă fie deținătorii de poziții lungi să plătească un comision deținătorilor de poziții scurte, fie viceversa.

Pozițiile lungi plătesc pozițiile scurte atunci când prețul contractului este mai mare decât valoarea activului subiacent. Pozițiile scurte plătesc pozițiile lungi atunci când prețul contractului este mai mic decât valoarea activului subiacent.

Acest sistem este conceput pentru a menține un echilibru între traderii cu poziții lungi și cei cu poziții scurte. Dacă sunt prea mulți oameni care adoptă poziții lungi, de exemplu, sistemul îi încurajează pe alți investitori să adopte poziții scurte și să colecteze comisioane de rată de finanțare.

Mecanismele de rată de finanțare variază de la o platformă la alta, dar traderii de obicei plătesc sau primesc aceste comisioane la fiecare opt ore.

Traderii de arbitraj joacă un rol important în menținerea echilibrului ratei de finanțare prin asumarea pozițiilor opuse majorității celorlalți traderi de instrumente derivate perpetue. Aceste tipuri de traderi își protejează expunerea la contractele perpetue, ceea ce înseamnă că deschid tranzacții opuse pentru a anula pierderile, în timp ce primesc în continuare comisioanele de rată de finanțare.

Investitorii pot tranzacționa contracte swap perpetue cu efect de levier. Platformele solicită investitorilor să depună o marjă inițială și să mențină un anumit sold pentru a deschide aceste tipuri de poziții. Din această cauză, riscul de lichidare se aplică în continuare.

Avantajele și dezavantajele contractelor futures perpetue

Avantaje:

• Pe unele burse sunt disponibile efecte de levier mai mari.
• Barieră de intrare mai joasă decât unele produse futures.
• Oportunitate de profit cu risc scăzut pentru traderii de arbitraj cu poziție delta neutră sau market makeri.
• Expunere indirectă la piața de criptomonede.

Dezavantaje:

• Risc de lichidare ridicat, mai ales când se utilizează efecte de levier mari.

Investitorii care tranzacționează contracte derivate pot profita de efectul de levier, care oferă o expunere mai mare la o poziție de tranzacționare decât ar putea cumpăra cu același capital pe piața spot. De exemplu, folosind un efect de levier de 5x, un trader ar putea cumpăra un contract derivat de 5.000 USD cu o depunere de 1.000 USD. Capitalul depus pentru a cumpăra sau vinde contracte derivate se numește marjă inițială.

Un al doilea cont deține marja de întreținere, o depunere de cel puțin jumătate din marja inițială. Marja de întreținere permite unui trader să suporte pierderi până la un anumit punct fără ca poziția sa de instrumente derivate să fie lichidată de bursă.

Dacă o tranzacție cu instrumente derivate cu efect de levier are succes, traderii pot obține profituri semnificative dintr-o investiție inițială relativ mică (comparativ cu piața spot).

De exemplu, dacă un trader cumpără un Bitcoin la 30.000 USD pe piața spot, BTC trebuie să crească la 60.000 USD pentru un câștig de 100%. La fel, BTC trebuie să ajungă la 0 USD pentru a genera o pierdere de 100%. Câștigul sau pierderea traderului este exact la fel precum câștigul sau pierderea procentuală a BTC.

Tranzacționând pe contract futures cu un efect de levier de 5x, o depunere de marjă inițială de 30.000 USD permite unui trader să cumpere cinci Bitcoin la 30.000 USD fiecare, pentru o expunere totală de tranzacționare (sau valoare nominală) de 150.000 USD:

1. Datorită acestui efect de levier, prețul BTC trebuie să crească doar cu 20%, la 36.000 USD, pentru ca traderul să obțină un câștig de 100% pe marja sa inițială de 30.000 USD (150.000 USD valoare nominală x +20% = +30.000 USD).
    
2. Cu toate acestea, dacă prețul BTC scade cu 20% la 24.000 USD, traderul va fi pierdut 100% din marja sa inițială (150.000 USD x -20% = -30.000 USD).

În acest fel, instrumentele derivate permit traderilor să își amplifice randamentele într-o măsură mai mare decât tranzacționarea spot. Dar reține: un efect de levier mare înseamnă și o responsabilitate mare. La fel de repede cum efectul de levier amplifică tranzacționările profitabile, le accelerează și pe cele pierzătoare.